genial postul Mikai, mai bine de atat nu stiu sa fi vazut/ citit/ auzit pe undeva.
Ador piticii, imi dau un simt al realitatii, alung dracii, desi se lasa greu induplecati si de obicei pleaca cu un sut in fund, cat despre minte, o caut cu lumanarea si aici se intampla exceptia care confirma regula, nu o prea gasesc. Prostia … hm, cu ea e mai greu, ca de obicei nu stiu de unde vine si nici cat sta in vizita, vine rar, dar nu se stie niciodata, sper sa o tina departe piticii.
Una peste alta, sunt ai mei, mi-s dragi toti si sper sa nu ma lase prea curand :-S
